Nu exista intreruperi de “un minut”

intreruperiOrice tip de munca presupune concentrare. Intensitatea concentrarii depinde de tipul muncii prestate.

Sa luam un exemplu de munca fizica, pentru inceput. Cum ar fi caratul de caramizi. Nu radeti, e un exemplu oarecare.

Sa presupunem asadar ca ai de carat 500 de caramizi dintr-un loc intr-altul. Poti cara cate doua pe tura. Practic, e o munca mecanica. Iei caramizile din punctul A, le pui una peste alta si te deplasezi in punctul B. Odata ajuns acolo, le stivuiesti si revii inapoi in punctul A, pentru a lua alte doua caramizi.
Practic, repeti o procedura de un numar finit de ori, pana cand toate caramizile au fost mutate din A in B.

  • luat doua caramizi din A
  • deplasat in B
  • lasat caramizile in B
  • revenit in A

Sa presupunem ca in timpul operatiunii de mutare a caramizilor cineva te intrerupe pentru o alta problema. Te opresti (opresti procedura), te ocupi de problema pentru care ai fost intrerupt si apoi reiei procedura de unde ai lasat-o. Reluarea cu usurinta a procedurii este posibila pentru ca gradul de concentrare necesar in munca depusa – desi exista – nu e foarte mare. E o munca mecanica, de fapt – cu pasi care sunt usor de urmat. Te concentrezi la modul in care ridici caramizile din punctul A (ca sa nu te doara spatele), la modul in care le tii atunci cand te deplasezi (ca sa nu le scapi) si la modul in care le asezi cand ajungi in punctul B (ca sa nu te ranesti). Odata ce stii ce ai de facut – cum sa ridici caramizile, cum sa le tii, cum sa le asezi – totul devine mecanic si relativ usor de reluat dupa o intrerupere.

Pe de alta parte, lucrurile se schimba radical atunci cand efortul depus nu mai e fizic, ci intelectual. Munca intelectuala e rareori repetitiva. Sigur, exista situatii de genul “un set mare de informatii trebuie copiate de pe un suport fizic (registru) pe unul digital (un document Excel, de exemplu)”. Si aceste situatii necesita atentie si concentrare, pentru ca respectiva copiere/introducere de informatii sa se faca 100% corect. Insa nu despre ele discutam acum.

Discutam despre situatii care necesita un nivel inalt de atentie si concentrare si care presupun o evolutie a lucrurilor, in timp. Dau cateva exemple :

  • O analiza a specificatiilor unui proiect complex, in vederea estimarii.
  • Lucrul la o aplicatie care manipuleaza informatii financiare, foarte sensibile.
  • Realizarea arhitecturii unui proiect.
  • Planificarea unui proiect.

In toate situatiile descrise mai sus, precum si in altele similare lor, nivelul de atentie si concentrare este unul considerabil. Unul care a crescut progresiv intr-o anumita perioada de timp si care are nevoie sa se mentina la acelasi nivel pentru ca rezultatul muncii sa fie unul pozitiv. Orice intrerupere in acest tip de munca presupune :

  • Oprirea din lucrul la problema A, care atrage dupa sine si scaderea imediata a nivelului de concentrare – pentru ca atentia iti va fi indreptata acum spre motivul intreruperii.
  • Focus pe motivul intreruperii / rezolvarea problemei B pentru care ai fost intrerupt din ceea ce faceai initial.
  • Revenirea la problema initiala, A.
  • Focus (din nou) pe A – pana cand nivelul de concentrare devine iarasi cel initial (dinainte de intrerupere), necesar rezolvarii problemei.

Perioada in care concentrarea revine la nivelul anterior variaza in functie de complexitatea problemei respective, de starea de moment, etc. Poate fi de cateva minute. Poate fi de cateva zeci de minute, dupa caz. Iar aceasta perioada se adauga practic la timpul cat a durat intreruperea.

In acest fel, o intrerupere de cateva minute din lucrul la o problema ce presupune un nivel inalt de concentrare va fi de fapt o intrerupere de cateva zeci de minute.

Practic, putem lua in considerare schema de mai jos.

intreruperi2Intervalul de timp [T0 -> T1] este cel de la inceputul taskului, necesar pentru a ajunge la nivelul de concentrare cerut de taskul respectiv.
Intervalul [T1 -> T2] este o perioada de productivitate maxima, in care se lucreaza la taskul in cauza.
[T2 -> T3] reprezinta asa-zisa intrerupere. Atunci cand ai pus pe pauza taskul curent si te-ai concentrat pe altceva.
[T3 -> T4] este timpul de care ai nevoie ca sa ajungi din nou la nivelul de concentrare cerut de taskul pe care l-ai reluat.
[T4 -> T5] reprezinta timpul de lucru din momentul in care ai ajuns din nou la nivelul necesar de concentrare si pana la finalul taskului.

Intreruperea pare a fi [T2 -> T3], dar este de fapt [T2 -> T4]. Pentru ca ai fost intrerupt, te-ai concentrat pe altceva, iar apoi ai revenit la ceea ce faceai prima data si ai avut nevoie de o noua perioada pentru “a-ti intra in mana”. Perioada care poate fi mai lunga sau mai scurta, in functie de cat de complex si solicitant e taskul respectiv.

Asadar, indiferent de insistentele celor care iti spun ca te vor intrerupe pentru “un minut” (sau in general pentru perioade scurte de timp), nu exista intreruperi de un minut atunci cand lucrezi la ceva ce necesita un efort intelectual considerabil. Pentru ca la acea intrerupere se adauga si timpul necesar ca sa revii la ceea ce lucrai, la acelasi nivel de concentrare si productivitate la care erai inainte.

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *